Un bărbat de 73 de ani a fost diagnosticat în alt serviciu medical cu adenocarcinom moderat diferențiat (T3N0M0) al joncțiunii eso-gastrice. La momentul diagnosticului tumora era stenozantă și nu putea fi depășită cu gastroscopul; la momentul respectiv s-a decis montarea unui stent esofagian neacoperit, iar ulterior pacientul a primit chimioterapie neoadjuvantă. Patru luni mai târziu, starea pacientului se alterează, cu disfagie progresivă și este reevaluat de urgență – tomografia computerizată (CT) urmată de endoscopia digestivă superioara (EDS) confirmă o stenoză esofagiană prin tumora extinsă, cu ingrowth tumoral în porțiunea superioară a stentului anterior montat. Chirurgul decide intervenția cu esofagectomie subtotală asociată cu gastrectomie polară superioară, cu eso-gastroanastomoză intratoracică; în plus, s-a montat chirurgical jejunostomă, iar pacientul a fost trecut în repaus alimentar per os. Operația a fost o provocare din cauza prezenței fibrozei importante a mediastinului posterior cauzată de montarea anterioara a unui stent esofagian neacoperit. Esofagectomia a fost complicată de insuficiența anastomozei care a rezultat într-o fistulă gastro-pleurală ce a necesitat tratament endoscopic.