Femeie în vârstă de 74 de ani, care se prezintă pentru colonoscopie de control la 7 ani după rezecția unor polipi colonici pediculați.

În limite normale.

Endoscopia digestivă inferioară vizualizează la nivelul colonului descendent un polip plat-elevat cu dezvoltare laterală, cu caracter non-granular, neregulat, cu dimensiuni de aproximativ 25/20 mm (Fig. 1). Leziunea a fost clasificată ca fiind Paris 0-IIa, KUDO IIIs, NICE 2 (JNET 2A) (Fig. 2). S-a realizat rezecție endoscopică mucosală de tip ”piece-meal” (piece-meal endoscopic mucosal resection – pEMR), cu recuperarea ulterioară a fragmentelor pentru examen histopatologic (Fig. 3, Film 1). La final, marginile defectului rezultat au fost coagulate cu plasma argon (APC), iar defectul a fost închis cu 6 clipuri hemostatice (Fig. 4).

Diagnosticul bazat pe examenul histopatologic a pus în evidență un adenom tubulo-vilos cu grad redus și focal înalt de displazie.

Leziunile cu extensie laterală (lateral spreading tumors – LST) de tip non-granular sunt asociate cu un risc relativ mai mare de invazie submucosală (aprox. 5%), iar rezecția este mai dificilă datorită fibrozei și posibilei invazii în submucoasă [1-3]. Elevarea leziunii plate după injectarea de soluție (în general gelatină succinilată și/sau adrenalină 1: 10 000, cu albastru de metilen) în submucoasă reprezintă un factor critic pentru rezecția endoscopică care este dificilă sau chiar imposibilă. Comparativ cu leziunile de tip LST-G, leziunile de tip LST-NG par să fie diferite din punct de vedere histologic, cu dispoziție plată a muscularei mucosae, respectiv cu submucoasă mai bine vascularizată, dar cu fibroză similară (cu excepția cazurilor la care nu s-au prelevat biopsii) [4].

Rezecția este difcil de efectuat într-un singur fragment (”en bloc”), atunci când dimensiunile leziunii o permit (în general sub 20 mm), sau din multiple fragmente, prin tehnica piece-meal (pEMR). pEMR se caracterizează printr-un profil bun de siguranță însă este asociată cu risc de recidivă de aproximativ 15%. Deși mai puțin accesibilă, tehnica disecției endoscopice submucosale (endoscopic submucosal dissection – ESD) este superioară EMR în ceea ce privește rata rezecției complete și en-bloc, fiind asociată în același timp cu o rată inferioară de recidivă.

Rezecția endoscopică mucozală de tip piece-meal (pEMR) rămâne metoda preferată pentru rezecția leziunilor de tip LST, în special în absența disponibilității ESD.