Pacientă în vârsta de 72 de ani, cunoscută cu patologie cardiacă și boală renală cronică, se prezintă în UPU la 4 zile de la ingestia accidentală a unui corp străin (folie de medicamente), subiectiv acuzând dureri retrosternale.

Clinic: stare generală influențată, stabilă hemodinamic, fără crepitații la nivelul regiunii gâtului sau toracelui superior, abdomen destins de volum prin panicul adipos, fără sensibilitate spontan sau la palpare.

CT torace + abdomen nativ: Minim pneumotorax drept, cord global mărit de volum, fluid pleural bilateral în cantitate mică; pe aria de proiecție a esofagului distal – zonă cu densități mixte cu dimensiuni de 7.9/3.1 cm ce prezintă la interior arie discret hiperdensă spontan cu dimensiuni de 1.9 cm ce poate fi expresia unui corp străin la acest nivel; de asemenea, zona descrisă anterior pare să comunice cu arie cu conținut neomogen, inclusiv aeric, dispusă la nivelul unghiului costo-vertebral drept pe aria de proiecție a spațiului pleural, cu dimensiuni de aprox. 4.6/2.3 cm – aspect ce ridică suspiciunea unei fistule eso-pleurale de partea dreaptă.

Pacienta este internată în Clinica Chirurgie Toracică unde se montează drenaj pleural drept. I se administrează per os soluție de albastru de metil care se exteriorizează la nivelul tubului de dren pleural, confirmând prezența fistulei eso-pleurale.

EDS: La nivelul esofagului mediu se vizualizează corpul străin (folie de medicamente) impactat în doi pereți opuși ai esofagului; se notează de asemenea perforație la nivelul ambelor puncte de contact. Se extrage corpul străin cu ajutorul unei pense aligator după atașarea unui cap de plastic în vârful endoscopului pentru protecția esofagului. Se reintubează esofagul, cu vizualizarea celor două orificii de perforație, unul de 8 celălalt de aproximativ 10 mm. Sub control vizual se montează un stent esofagian total acoperit de 120 x 20 mm, care se ancorează la extremitatea proximală cu două clipuri repoziționabile de 16 mm.

Corp străin esofagian – extragere endoscopică. Perforație esofagiană dublă. Montare stent esofagian metalic total acoperit. Fistulă eso-pleurală dreaptă.

Corpii străini esofagieni pot fi alimentari (fragmente de carne, oase de pui sau pește) sau nealimentari, categorie în care se regăsesc o gamă largă de obiecte. Impactarea unui corp străin la nivelul esofagului reprezintă o urgență endoscopică (în special dacă acesta este ascuțit) din cauza riscului de perforație esofagiană ce crește pe măsură ce timpul de la ingestie trece.

Ghidurile actuale recomandă endoscopie digestivă superioară de urgență, într-un interval ideal de 2 ore și maximum 6 ore de la prezentare, în cazul unui corp străin esofagian ascuțit impactat la nivel esofagian. Pentru corpii străini ascuțiți, este recomandată utilizarea unui dispozitiv de protecție pentru a preveni producerea unor leziuni suplimentare la nivelul esofagului. Acesta poate fi de tip overtube sau cap de plastic. Intubația orotraheală poate fi necesară în caz de risc crescut de aspirație – pacient necooperant, corpi străini poziționați proximal în esofag. Perforația esofagului reprezintă cea mai de temut complicație a corpilor străini esofagieni, fiind un eveniment cu potențial evolutiv sever și mortalitate crescută. Perforația esofagiană poate fi abordată endoscopic, metoda variind în funcție de localizare și dimensiuni. Defectele de dimensiuni mici, sub 2 cm, pot fi închise cu clipuri repoziționabile sau de tip OTSC iar cele de dimensiuni mai mari pot fi abordate prin montarea de stenturi esofagiene total acoperite sau prin aplicarea terapiei de tip vacuum. Simultan, pacientul poate beneficia de montarea percutană unei gastrostome pe cale endoscopică, permițând astfel alimentarea. Montarea unui stent esofagian la un pacient fără obstrucție esofagiană se asociază cu un risc crescut de migrare, de până la 25%, astfel încât este recomandabilă ancorarea protezei cu clipuri de tip TTS sau OTS. De asemenea, dacă sunt prezente colecții mediastinale sau cu altă localizare, acestea trebuie drenate chirurgical. Durata optimă de menținere a stentului nu este standardizată, variind între 4 și 8 săptămâni, interval după care proteza este extrasă endoscopic.

Stenturile esofagiene total acoperite pot fi folosite cu succes în cazul perforațiilor esofagiene de diverse cauze. Din cauza riscului relativ crescut de migrare, este recomandabil ca aceste stenturi sa fie ancorate cu clipuri de tip TTS sau OTS.