Vezi și alte cazuri
Leziune Dieulafoy
Pacient de 57 de ani, fără APP, care se prezintă pentru hematemeză și melenă cu debut de 24 de ore.
Stare generală medie, paloare sclero-tegumentară, TA = 120/80 mmHg, AV = 113 bpm, abdomen normal conformat, fără sensibilitate spontan sau la palpare, TR – melenă, ficat și splină clinic în limite normale.
Hb – 6.2 g/dL, indici eritrocitari normali.
Endoscopia digestivă superioară pune în evidență stomac cu sânge proaspăt și cheaguri; la nivelul fornixului se vizualizează un vas de sânge cu sângerare activă pulsatilă, fără a se identifica un ulcer la acest nivel. Se stabilește diagnosticul de leziune Dieulafoy gastrică și se montează o ligatură elastică la acest nivel, cu hemostază eficientă definitivă.
Hemoragie digestivă superioară din leziune Dieulafoy gastrică.
Cazul ilustrează aspectul endoscopic și managementul unei cauze rare de hemoragie digestivă – leziunea Dieulafoy. Aceasta reprezintă o anomalie vasculară caracterizată prin prezența unei artere submucoase cu calibru persistent crescut, ce nu se îngustează pe măsură ce se apropie de capilarizare și care protruzionează la nivelul unui mic defect mucosal. Mecanismul exact care determină apariția sângerării este neclar. Acesta poate fi reprezentat de presiunea pe care pulsațiile vasculare o exercită la nivelul epiteliului, cu apariția unui mic defect mucosal, ischemie localizată și expunerea vasului la conținutul digestiv, cu ruptură consecutivă în lumen. O altă explicație posibilă constă în apariția trombozei și ulterior a necrozei la nivelul vasului, urmate de ruptura acestuia. Leziunea poate apărea oriunde în tubul digestiv dar localizarea tipică este în porțiunea verticală a stomacului, în special la nivelul micii curburi gastrice. Clinic, hemoragia digestivă din leziunea Dieulafoy este tipic intermitentă și nedureroasă, adesea importantă (uneori chiar fatală). Diagnosticul este adesea dificil de stabilit dacă sângerarea nu este activă sau dacă nu sunt prezente stigmate recente ale hemoragiei (de ex. cheag de sânge aderent) din cauza dimensiunilor reduse ale leziunii, absenței unei leziuni mucosale propriu-zise și a caracterului intermitent al sângerării. Metodele de hemostază endoscopică sunt cele convenționale – injectare, electrocoagulare mono sau bipolară, montare de clipuri hemostatice și aplicarea de ligaturi elastice, fără a exista un consens legat de modalitatea optimă. În cazurile refractare la terapia endoscopică, angiografia și intervenția chirurgicală sunt necesare pentru obținerea hemostazei.
1. Jeon HK, Kim GH. Endoscopic Management of Dieulafoy’s Lesion. Clin Endosc 2015; 48: 112-20.
2. Wang Y, Bansal P, Li S, Iqbal Z, Cheryala M, Abougergi M. Dieulafoy’s lesion of the upper GI tract: a comprehensive nationwide database analysis. Gastrointestinal Endoscopy 2021; 94: 24-34.