Pacient cunoscut cu HTP segmentară, splenomegalie, cu un episod de HDS prin ruptura de varice esofagiene (bandate in 2010), se prezintă pentru evaluare clinică și ecografică.

Clinic: jenă în hipocondrul stâng

Biologic: Hb = 7,2 g/dl, sideremie = 13 microg/dl, feritină = 18,4 ng/mL

Ecografie abdominală: la nivelul lobului drept hepatic, prerenal, fistulă arterio-venoasă, posibil determinată de o puncție biopsie hepatică complicată cu hemoperitoneu (2002). Vena porta in hilul hepatic: 14 mm, permeabila.  Splina 17 cm axul lung, omogena, cu dilatații venoase mari în hil.

CEUS: Structură pseudoanevrismală epigastrică complexă, cu flux mixt în interior (arterial + venos), cu diametru de aprox. 7 x 7 cm, care necesită caracterizare imagistică suplimentară.

CT torace+abdomen cu SC: Ficat ușor dismorfic. Semne CT de hipertensiune portală. Voluminoase traiecte de circulație colaterală porto-sistemică. Trunchi celiac, emergențe principale și axe vasculare arteriale hepatice cu aspect dilatat, artera splenică (cu multiple anevrisme fusiforme segmentare de maximum 22 mm). Trunchi de venă portă cu calibru în limite normale (cca. 14 mm) cu tromboză parietală cronică, calcificată. Voluminoase traiecte de circulație colaterală porto-sistemica, unele cu aspect anevrismal si calcificari parietale, la nivelul abdomenului superior, ce se extind superior, paraesofagian și se varsă la nivelul VCS prin intermediul venei azygos (calibru de 24 mm). Semne indirecte de hipertensiune pulmonară și suprasolicitare cardiacă dreaptă, secundare circulației colaterale.

HTP segmentară complicată cu anevrisme de arteră splenică și trunchi celiac.

Istoricul pacientului și rezultatele imagistice sugerează prezența hipertensiunii portale, care este localizată  segmentar. Fistula arterio-venoasă din lobul hepatic drept, posibil rezultat al unei complicații anterioare de biopsie hepatică, ar putea contribui la hipertensiunea portală și la complicațiile asociate acesteia. Istoricul pacientului de ruptură a varicelor esofagiene și bandarea ulterioară în 2010 este în concordanță cu hipertensiunea portală, splenomegalia și structura pseudoanevrismală complexă.

Anevrismul de arteră splenică este cel mai frecvent tip de anevrism visceral, de obicei sacular și cu dimensiuni de 2-4 cm. Este mai frecventă la femei și se însoțește de mortalitate crescută dacă se rupe, conducând la hemoragie severă. Aproximativ 22% din cazuri sunt urgențe, cu o rată a mortalității de 8,5%. Opțiunile de tratament includ intervenția chirurgicală, embolizarea sau stentarea. Riscul este mai mare pentru anevrismele mai mari (>5 cm), cele gigantice (>10 cm) având un risc de ruptură de 28% și mortalitate de până la 40%. Anevrismele de trunchi celiac sunt descrise mai rar și frecvent nu prezintă simptome. Dacă apar simptome, acestea sunt de obicei vagi și nespecifice. Cel mai critic risc asociat cu aceste anevrisme este ruptura, care poate duce la o rată a mortalității de până la 100%. Anevrismele menționate se pot asocia cu hipertensiunea portală segmentară.

Tratamentul este recomandat pentru pacienții cu anevrisme simptomatice, gravide sau femei de vârstă reproductivă, pentru leziunile mai mari de 2 cm, leziuni în creștere progresivă sau la pacienții cu hipertensiune portală. Deși există diferite abordări de tratament, chirurgia este considerată alegerea optimă pentru abordarea anevrismelor gigantice.

În acest caz, pacientului necesită o abordare multidisciplinară care să implice gastroenterologi, hepatologi și radiologi intervenționali pentru a gestiona hipertensiunea portală segmentară și complicațiile asociate acesteia. Anevrismele de arteră splenică și trunchi celiac sunt rare dar cu o rată ridicată a mortalității, motiv pentru care pacientul necesită monitorizare atentă pentru eventualele complicații.